atunci când el vrea să moară vorbele țâșnesc din izvor.
în acest timp
bizonii lui Dumnezeu ,aleargă
pe o intindere arzânda
pentru a-mi spânteca iepele cele albe
cu care mă mândresc cel mai mult.
cine mai știe unde
a fost odată o rădăcină din care
a crescut drept un om
într-un loc al singurătății
în care clipele mute de mirare izbesc
cât o infinitate de anotimpuri copacul din
a cărui rădăcină s-antrupat omul.
peste care om,
peste care clipă,
peste care timp,
se aud vocile
si se lasă trase pe hârtie,pe bandă?
fluxul cuvintelor format din fotoni...