Trudește scribul litera amară
Și din adâncul de cuvânt har scoate
Din pana lui în nemurire poate
Și iarna stelei s-o preschimbe-n vară.

Veciile-i sunt fiice și nepoate
Căsătorit cu Moartea cea avară.
Se prăbușește ca o Niagară
Din creasta Cerului, ce ține toate.

E-un miez torid de liniște Poetul
Preț i se va da după Adormire
Când i se va găsi, dosit, Caietul.

Pe timp de viață lumea e-n orbire
Silabele-i le vede cu încetul;
Cât este trăitor e în robire.