Ia-mi ochii limpezi ce-au scrutat cu sete
Descătușarea geamătului serii,
Ia-mi glasul tandru zăbovind în merii
Striviți de flori născute să îmbete,

Ia-mi pleoapele ce au filtrat puzderii
De zboruri largi, împreunând egrete
Și degetele răsfirând prin plete
Tăceri târzii sub clopotu-nvierii,

Ia-mi tihna clipei decorând pervazul
Cu urma poftei dintr-un vis rămas,
Uitat în ridul ce-a brăzdat obrazul

Și în vigoarea pusă-n orice pas.
Ia-mi, Doamne, tot, dar nu-mi lua răgazul
De-a mă gândi la Tine-n tainic ceas.


16 aprilie 2012