tanti lidi mi-a dăruit un ceas
pobeda cand a început să se simtă rău.
aveam 14 ani și tanti lidi mă tot întreba
dacă am prietene, dacă beau, dacă fumez,
îmi dădea bani de țigări deși niciodată n-am recunoscut că fumez.
prietena bunicii, tanti lidi n-a avut soț,
mă ținea ca nepotul pe care l-ar fi vrut,
dar despre asta n-am povestit,
înjura și mergea la biserică și-mi articula câte-o palmă peste ceafă în glumă,
a ținut la ceas, era de pe vremea lui stalin,
pobeda, made în ussr.
tanti lidi a murit și s-a nimerit s-o țin de mână atunci,
urss a crăpat mult mai târziu.
și azi ceva ticăie în pobeda