Cuvintelor din noi, azi le lipsesc silabe,
Trecutelor iubiri azi le lipsește față,
Săruturi omorâte de buze prea concave
Care, de prea de mult, atârnă fără viață.

Fraze ce mai există, sărace în cuvinte
Se întretaie rar prin lumea de tăcere
Prin care încercăm să retrăim în minte
Doar clipa de pasiune, nu viața de durere

Singuri, netoți, săraci, monosilabici
O lume de tăcuți, ce își urăsc tăcerea
Prin care orbităm, bieți sateliți apatici
Planete fără stea, ce își sfîrșesc menirea.

Din fraze, fără vorbe și fără de silabe
Din clipe ce se scurg fără deznodământ
Ne construim muțește în mințile prea slabe
Eșec după eșec, mormânt după mormânt.