smulg ca un apucat din viața altuia
măcar vreo zece ani de trebuință zilnică
pentru că niciun cuvântat
nu a învățat să trăiască vreodată
doar puțin

înainte de a muri

o femeie plictisită
să piardă vremea pe bulevarde
urmărea un copil
cu un cerc în mână
alunecând într-un cuvânt
două puncte
și trei inscripționări curioase
în fruntea unuia cu lățime

locul unde băltește lumina
de atâția ochi deschiși
nu are nicio parte din care latră soarele
și singura formă de recunoaștere a insului
ascuns într-o treaptă ca un deget acuzator
era binecuvântarea unui bumerang de carne
care urla

groază tuturor!

și toți se aruncau cu buzele în tălpile nou venitului

zilele incendiate de grimasa celui încălecat de trupuri
se prefăceau într-o muțenie
într-o lespede
și nu era nimeni în stare să facă piruete obscene
nu era nimeni care să biciuiască dansatoarea
între umeri

așa că
mă abandonez într-o exactitate circumcisă
desenez tabeluri pentru zei
sfinți
și oameni deopotrivă
până la ultimul care se ascunde într-o groapă

de scârbă