aveam o prietenă peste drum
stătea cu muică-sa și cu
bună-sa bătrână rău cam surdă
nu prea se mai ridica
de beteșuguri

mai era și dadă-sa
creșteau viermi de mătase
le trecea vremea mai mult prin duzi
în capoate înflorate
de la zeama lipicioasă
buze indigo

odăile miroseau a clorofilă
devorată de micile viețuitoare care
nu-mi mai făceau scârbă
mă așezam într-un colț și ascultam cum
scriau partitura pentru drumul mătăsii

o întrebai într-o zi
da matale cum o mai duci băbică
/îi plăcea să-i dai binețe/
eh maică puterile mele le luă gaia
da câți ani făcuși
optzeci merg pe nouăzeci
să mă țâie Dumnezău
și avu o țâră de zâmbet
pe care nu putui să-l mai uit
să fii sănătoasă zisei și eu

mă gândeam pe urmă că
și viermii au o viață a lor
neastâmpărată oarecum chibzuită
însă foarte scurtă

(2 aprilie 2012)