orașul se ascunde
se subțiază se strâmbă
colții nopții lucesc în felinare
orașul tremură ca un șoarece
plânge cu lacrimi de tencuială
se chircește în spatele pomilor înălțați
tot mai aproape de stele

orașul zace

e marți oamenii au de lucru
aleargă
așa cum o fac și gândurile lor
nimeni nu vede cum orașul se zbate
ca o găină tăiată

unii calcă pe sângele lui
și cred că-s urme de ploaie.