Potecile vieții uneori sunt închise,
rătăcindu-te pe drumuri, găsești ferestere deschise.
Nimic nu pare să te îndepărteze de soare,
natura a promis că de această dată nu moare.

Prin vene frica se extinde.
Fugi! nu e ceea ce pretinde.
Rămâi blocat printre gânduri,
uiți că poți scrie noi rânduri.
Liniștea peste chitara inimii se prelinge,
oja roșie a buzelor cu apă încet se stinge.

Deși de multă vreme au fost considerate pierdute,
sticluțele cu norișori au fost vândute,
nimeni nu le mai plânge de milă acum,
trăiesc într-un continuu "cum".

Verdeața ninge peste capetele noastre ,
relaxând micile tic-tac-uri albastre.
Rănile primesc porții zilnice de apă oxigenată,
acetona nu mai suportă se metamorfozează în apă plată.
Apa plată se lasă purtată de val,
se deghizează pentru un alt carnaval.
Unde umbrele sunt vii, multifațetate,
bucurându-se de viață fără a trăi într-o continua stare de ebrietate.