până la marginea prăpastiei mai am un pas
tu ai nervii tari
eu am nevoie de mai mult

nu uita că sufletul meu a crescut din tsunami
printre rămășițe de povești
bolnavă
și asta nu se vindecă

deschid răni cu un cuțit neascuțit
de la o vreme port rochia cu spatele în față
fără control pot face să te doară
dragul meu
dar asta nu e important
tu să nu mă atingi

mi-e rău
acum seara scot toate stelele din ochii mei
pe care le-am numărat cândva împreună
le voi așeza pe umerii tăi să răsufli spre mine drept
și des