De mult mi-am pus oftatul în
funcțiune Gigiule în traista cu care
am venit cândva de acasă nu știu dacă
mai este puritate de vină cred că
este Kafka pentru că prea mult mi-a
plăcut orașul și l-am cumpărat pe
două prune si un măr crețesc salvate
în basca dăruită-n bâlci la Pietratri
de nașul Florea ziua lui fiind în jur
doar strigăte și umbre disperate
iubirea cred că nu mi-a fost favorabilă
Gigiule altfel l-aș fi citit pe Kafka
în labirint nu prea ști ce drum e salvator
așadar omul cu străzile lui bigote și
zilele încarcerate mă trimit la tine
și mă petrec amabile tocmai printre
stâlpii casei mele care sângerează încă
de dor ajută-mă să le dau strălucire
pentru că s-a dus dracului viața asta
a început să se deșire...