Iubito, lasă-mi buzele să soarbă
Nectarul de pe gura ta zeiască
Sărutu-n nemurire să se nască
Precum de sub omăt un fir de iarbă.

Aprinde-amnarul dragostei. E iască
În coșul tainic cu rostire oarbă.
Tăcere dulce între noi să fiarbă
Și fătul cel din urmă ne trăiască.

Cuprinși de bătrânețe, împreună
Lui Dumnezeu crezare să îi dăm
Că de iubești n-ai parte de minciună.

În Asfințit cu îngeri ne udăm
Și cu cerneala coborând din lună
Sfințiri pe fila vieții să redăm.