într-o adîncitură din palmele zeului
se pierdeau rînd pe rînd
culori goale pe dinăuntru

și oameni întregi
ce-și scriau gînduri
cu umărul
nu-și mai auzeau roșul din obraji

da
eu rîd din tine
doruri alungite
aud lumini străpunse
și ceasuri
dintr-un aer descălțat de vînturare
curgînd în ziduri același om
fără toate marginile
drepte

din acest motiv
vorbesc perfect doar cînd merg cu spatele
încă neînceput de tinerețea ta
colecționez furtuni
iubiri
și umbrele rămase
din îmbrățișarea
altora