În ochii tăi am uitat
câteva singurătăți,
cu o nepăsare de tăcere
în interiorul căreia
n-am găsit niciodată strigătul
ori cuvinte de ajutor.

Era o altă destinație scrisă
un alt orizont căzut și umbra ta
agățându-se de zile.
Mai departe la un singur semn
stăteam pe loc repaus,
tu te pierdeai cu firea
într-o singură clipă
de enervare.

La primul impuls
iubirea mea se clătina
într-o nesocotire evidentă
a îndrăgostirii acumulate.
Restul trupului meu sângera
peste zăpada înghețată
oamenii curioși de întâmplare
priveau grăbiți de seară.
Doar trei femei oarecum tinere
și o mulțime de copii.

Prin mine nu mai trecea nimeni
era un gol imens
de care mă îndepărtez
cu buzele umflate
de atâta așteptare
cu întrebări.