decupez forme din vis
și le transport în lumea smochinilor uriași
dantela e umbra tandreței neglijate
mai este și eclerajul iluminatului public prin perdele
lângă mirări cu frisoane
ochii tăi de copil
ce înfășoară viziunea
și ne răstoarnă plăcerile interzise
care ne pipăie sub haine

în clipa aceasta
urăsc orașul din vată