agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-03 | | Înscris în bibliotecă de cristian popescu
Albină (VIII)
Albină, ți-ai aruncat zumzetul în sufletul meu, îmbătată de miere, și zborul ți-l purtai în dulci spirale de fum. Eu sunt cel fără speranță, cuvântul fără ecou, și cel care a avut totul, pierzând totul. Ultima legătură, în tine scârțâie ultima-mi năzuință. În ținutul meu searbăd tu ești ultima roză. O, tu care ești tăcută! Lasă-ți privirea adâncă să se închidă. Acolo noaptea se zbate. O, trupul tău dezgolit, o statuie temătoare. Tu ai privirea adâncă, în care noaptea lovește. Liniștite brațe de flori și veșmânt de roză Sânii tăi aduc a melci albi. Un fluture de umbră s-a aplecat în pântecele tău să se odihnească. O, tu care ești tăcută! În mine răsare singurătatea, cuprinsă de absența ta. Plouă. Briza mării chinuie pescăruși rătăcitori. Apa pășește, desculță, pe străzile deja străbătute.Din acel copac, frunzele se plâng ca și când ar fi bolnave. Albină, chiar și când nu ești aici îți arunci zumzetul în sufletul meu. Din nou, exiști în timp, zveltă și tăcută. O, tu care ești tăcută!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate