Dintr-o pocnitură biciul lui Dumnezeu
naște scântei,
focuri aprinse pe muchii
cu femei desenate
ce-și implantau sub piele
neîntâmplări.

Nu-și mai vedeau rotundul în cerc.

Poate vorbesc din exterior,
gânduri interzise
prind contur pipăibil
și clipe agățate
stau să se urce în aer,
întinzând pe cearceafuri aceleași dorințe
scrobite pe margini
de nerăbdare.

Din acest motiv
am sentimentul câ sunt mai sărac
alungat din tinerețea iubitei
fără margini
în iubiri năprasnice.
Sunt urmele unei fântâni
care lasă loc
unui surâs printre copacii
rămași în picioare.