am luat totul în serios
ca pe un sprijin
asigurat de numele tău
când a licitat pe ziua de astăzi

râsul acela enigmatic
era de fapt teama căderii în gol
dacă ai fi trecut spunând pass
deschizând pumnul să arunci
poezia asta frumoasă
aș fi rămas totdeauna nelocuită

dar am învățat să respir
aerul dintre noi să mă pierd printre
degetele tale ca o umbră căreia îi place
să se-ntoarcă mereu acolo unde lumina
o proiectează un vis

5 mai 2012