unde ești tu copilărie a mea în ce cartier locuiești
ia-mă cu tine în zbor avion pe un cer de hârtie călător

zile împăturite frumos
așezate pe rafturile unor prăvălii cu clopoțel de argint la intrare
nopți-licurici clipind scurt în urma dricurilor ce poartă cu ele
aura boemă a unor oameni maturi închiși în turnuri de veghe

intră moartea în om și intră degeaba el e plecat de acasă

incendiez anotimpuri cu flacăra de la brichetă
mă învecinez doar cu mine însămi
plicul deschis și aruncat apoi la întâmplare într-un sertar plin cu scrisori necitite