să fie
mereu o apă de care nu poți vedea mai departe
sau o frunză peste care nu poți trece
să fie
visul acesta împlinit peste buzele mele tăcute
să fie
doar un anotimp
un cerc
un pas
ca un val peste nopțile promise
să fie
o poveste cu miros de castane coapte sub stâncă
să fie
o mână care să-mi tacă ne-spusul
să fie
un maxim de zi
și uite cum nu pot spune de ce azi sunt mai mică în ochii tăi vânduți vieții
să fie
aceeași fântână cu promisiuni ne-promise
mai stau să mai urc o scară arsă cu vise
pentru că te iubesc
și pentru că mă trăiești
iubirea mea

dau timpului răgazul meu, fabulosul magic al ascunsului, dau clipei ce nu s-ar aștepta să vrea și dau tot ceea ce-mi aparține lumii.