am fost într-o comunitate mică
m-a izbit un miros de țuică
cum mă izbea demult pe mine
și mă îmbătam
le-am cerut
aproape m-am umilit
dați-mi mă o gură
una singură
să mă faceți fericit și pe mine
dar ei au stins lumina
și au privit luna mărită ore întregi
fără să scoată un cuvânt
apoi m-am gândit
că umbra copacilor acoperă mult mai multe lucruri
decât vedem cu ochiul liber
iubirea buruienilor nevăzute
sau laptele închis în oase
și am înghițit în sec