În tril e-o caldă voce de lumină
Ce însoțește zorii-n bob de rouă
Spre est se-mbracă firea-n haină nouă,
De soare păsările se anină.

Cu fulgi de raze-n tot ținutul plouă
Din boltă - frunte de copil, senină,
Că rănile din suflet ți se-alină,
Aduc spre asta mărturie vouă.

Icoană mi se năzărește-n minte
Această Dimineață-Dumnezeu
Și mă închin în fața ei cuminte.

Și uneori aripă sunt și Eu
Ce fâlfâie, împrăștiind cuvinte
Precum un prea statornic alizeu.