într-un amurg dionisiac unde nu există memorie
eu scriu de la începutul vieții fiecăruia
despre sălbatici dresați cu arătătorul
și bulevardieri norocoși
ce au devenit una cu pământul
urcat pe sub unghiile animalului rătăcit
în gura târgului

ca un cerber

pentru a supraviețui arunc libertățile de pereți
de lume
de urcare
de gânditul aproape
de viața stâlcită-n culori
și de sărutul tău plin
de urlet

în partea a doua a trupului
atârnau sensurile mele
sleite de figurile apollinice
născute din beția simțurilor
și a omului punte
chinuit

de renunțare