agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-12 | |
(mi-e teamă că merele o să putrezească
pământul e mult mai greu dacă uiți merele în saci de rafie și gândul îți fuge la pisoii ăia portocalii înecați la marginea satului eu văd oameni plutind pe o mare pitică printre ei miliarde și un pic de mere de parcă i-ar ține de mâini sau ar face pod între ei aud cum se lovește mărul roșu de mărul verde mărul galben de umărul ros sunetul acesta îmi amintește de liniștea morților de pielea ta albă și buzele reci când îmi vorbeai despre nebunia de a fi mut paralizat sau pur și simplu plecat e clipocitul ochilor tăi atunci când pleoapele se înmulțesc ca iepurii și îmi astupă camera cu tot cu măsuță de scris și calmante și din nou mi-e teamă că merele o să putrezească în saci de rafie înnodați ca niște pisoi aruncați într-o baltă pământul o să fie mai greu n-o să mai leviteze n-o să mai leviteze deloc) I - luni pești zburători cu aripioare de f-22 raptor pești kamikaze în părul tău curgător sunt toate mișcările mele luni îți vorbeam despre arta războiului despre cum îți desenam pe piele tot felul de răni de parcă în tine ar fi milioane de kilometri de la gleznă la gât de la umărul drept la umărul stâng luni îți tot vorbeam despre cum s-au fisurat toate vasele și tu ești o mare pitică în care apa își învață undele ca și cum căluți de apă fosforescenți și-ar trage trăsura spre capăt îți spun dilara, te depărtezi rănile noastre sunt în coridă se adâncesc prin pielea taurului negru sângele e doar intensitatea durerii în soare mi-ai spune pe o limbă germanică rece până când lumea s-ar insinua între noi ca o pânză deasă de molii să ne bruieze mesajele să ne astupe canalele luni nu ți-am spus niciodată că ți-am acoperit cerul cu o pătură de păsări mici că a prins rod fiecare pom din livadă și am îmbrăcat merele în fustele tale nici că am aruncat de pe cea mai înaltă creastă toți viermii din lume cândva or să-ți cadă în palme toți fluturi ai fi un copil să crezi că dilara e moartă II – marți ..................................................................
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate