Interioară lume surpată-n el, să vadă,
Înfăptuite scări tot urcă și coboară:
Întoarsă-n sine-i noua escaladă,
Spre nebulos nucleu, când diamant, când ceară.

Statornicele ore, pierdut trecut, târâte
Prin neguroase zile cu ceruri înnorate,
Sub strivitoarea ploaie a clipelor urâte,
Apasă-nsingurarea din ziduri noi, curate.

Când galeș ochi, privire - zvon de harfă
Revarsă ades unice curcubeie,
Amplu desfășuri, în falnică eșarfă
Din vis, lumini și șoapte stelara ta maree.

(1980)