Aduc în sferă ciorne multe noii
Ce după facerea-mi e-a lor născare
Cuvîntu-i pus la treabă și uscare
Din vîrful rece și divin al ploii.

Și patima o poartă fiecare
De cînd înferecatu-i-au altoii,
Mai fac adesea unii pe cotoii
Dar tot cu vorbă plină de-nsetare.

Eu nu-s decît o cale ruginită
Ce-a fost, dar poate aur va rămîne
Auzului ce a cuprins otită.

Nu azi, dar poate-oi fi prezent în mîine
Căci Valea Morții mele e gătită
Cu taine înfruptate și cu pîine.