Și iar eu mă trezesc la miez de noapte
Prin întuneric, doar visuri pictate din șoapte.

O lună plină, cu o lumină slab verzuie,
Sau asta-i oglidirea ei în lacul din pădure?
Confuz, cu ochii plini de lacrimi reci și amare,
Dau foc la grămada ce mă înconjoară de paie.

Iar țipetele ce mă hrănesc în ultima dată
M-au și trezit din moartea visată.

Și iar eu mă trezesc la miez de noapte
Prin întuneric, aud a îngerilor șoapte;
Cu răsuflarea obosită și greoaie,
Mă culc spre a visa, cum mă cufund, în moarte.