Copacul s-a trezit de dimineață,
și-a regăsit acea minunată poftă de viață.
trecutul pervers nu-i mai dă târcoale,
merge pe mare, pe munte, nu mai capătă culori pale.
Vântul bate, îl avântă în zare,
uite cum soarele azi printre nori răsare...
Energia și-a recăpătat, copilăria plutește,
din colivie a ieșit, libertatea o prețuiește.
Norii gri s-au risipit, verdele-i curge prin vene,
asta-i singura stare de spirit care-i convine.
Înaltul liniștea-o înghite, gălăgia o modelează,
în ritmul său propriu dansează, viitorul luminos desenează.