dacă te arunci în binecuvântarea iubitelor mele
descompuse de viață în piruete obscene
dezvățul de galben și tu cât ești de lung
îți vor adulmeca moartea încolăcită
în tălpile sărutate de vină
până când pieptul îți rămâne fără gânduri

într-o parte bună
o femeie copil sfâșia trupuri cu dinții

și glasul meu înainte de sfârșitul îngust al unor pereți fericiți
cu spatele deschis de plânsetul monstrului
era purtat ca un viciu
chiar dacă unele guri răutăcioase afirmau
că este artistic

să poți muri a doua oară