ai venit să-ți umpli trecutul cu întâmplări
smulse din gura rătăciților călători
care nu și-au găsit rostul
porțile au picioarele împiedicate
iar pe stâlpi curg iluziile șiroaie

nopțile de pământ se adâncesc mereu
deveninind o groapă comună
unde se așează paturi de frunze și sticle cu vin
să se simtă bine condamnații la moarte
până li se comută pedeapsa

toată lumea se crede neîndreptățită
de atâta așteptare-n dezordine

numai plămânii arborilor sângerau pe frunze
la fiecare toamnă găsită vraiște
fără puterea de a opri păsările să-i cânte
la plecarea în altă emisferă
pentru încă un an

Toate culorile se chircesc sub alb
și aerul rămâne invadat de ger

din cerul lichid
dând la o parte ninsorile
coboară sănii de vânt