agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-05-26 | |
moi… lolita
dânsul este Mr. M un domn bine bea jack daniel’s și fumează trabucuri cubaneze azi mi-a adus o cutie cu praline délices au chocolat noir Mr. M îmi spune darling mă privește lacom și mâinile mirosind a tutun îmi mângâie gâtul sânul coapsa mâinile lui aspre care cresc de peste tot trupul zvâcnind de spasme pe domnul M îl doare pielea mea de lapte și mă trimite pe hol mă retrag cuminte pe canapea cu genunchii strânși desfac cutia cu bomboane ciocolata amăruie se topește încet închid ochii mă aflu într-o cafenea pe champs-élysées mon petit prince je t'aime pleoapa se zbate tot mai repede un fior rece o bătaie de aripi pe culoarul cu animale împăiate vulpea mă urmărește prin rotocoalele de fum o lebădă și-a făcut cuib în pieptul meu les champs-élysées în orașul de turtă dulce în joacă ne aruncăm inimile în sus să vedem care atinge primul cerul timpul se scurge prin buzunarele sparte în urma noastră o pasăre uriașă ciugulește orele zilele anii devenim tot mai mici și uităm drumul înapoi tu soldatul cu cheiță programat să plece eu păpușa de porțelan care plânge ne me quitte pas je l'aime á mourir aș putea să-ți povestesc despre dragostea păsării paradis dar nu m-ai crede nici dacă ți-aș arăta oul roșu dintre coaste mon amour sunt o femeie căzută am tot așteptat o veste sunt atâtea moduri în care poți ucide o pasăre atâtea finaluri onorabile cu care să-ți acopăr fuga ai putea fi soldățelul de plumb dispărut în pieptul păsării de foc sau exploratorul pierdut în jungla amazoniană căutând pasărea nenăscută încă ori poate un odiseu intergalactic plecat la vânătoare de îngeri oriunde te-aș fi pierdut o să-ți dăruiesc o moarte frumoasă moi non plus în fiecare seară îl înec în apele somnului lăsându-mi viața la mal în tot timpul ăsta mă pândește o vulpe cu ochi de jad din pieptul ei își ia zborul o bufniță albă rămâne în urmă o dragoste îngropată de vie șșș nu plânge lolita a fost doar un vis închide ochii uite acoperim și ultima oglindă și acum se sfârșește
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate