împart intimitatea camerei
cu un păianjen
el țese nade
eu iluzii
prin toate colțurile
cu tine
ar fi fost mai simplu
să aștept căderea nopții
ca o nucă
această capcană de șoareci
de un gri îmbâcsit
ei cunosc întunericul
noi nici lumina

între timp viața trece hodorogit
ca douăștreiul vechi
pe drumul cu tot mai multe gropi
același praf răscolit și
mort de plictis

ne luptăm pe aceeași
singurătate

(26 mai 2012)