Se-ntunecă pământul a mirare...
Dinspre apus, decapitați, revin cocori,
Cu arma ucigașă prinsă-n subțiori.
Căzute picături de negru soare.

Nimic din zborul lor nu mi se pare
Lumesc, de parcă-ar fi destinul unei morți
Adânc în negru timp și-i scrijelit în porți
De mâna unui duh, tremurătoare.

Noi coborâm în recile pământuri
Cuminți, pe aripile frânte, de cocor,
Bucăți de carne vie pentru abator,
Uciși de măcelarii fără gânduri.

În răsărit de cer se născocește-un zbor...