mi-am pierdut inima
prin nisipuri coclite
dune de regrete
mărșăluind spre ocean
risipundu-se în valuri în mii de cioburi
clepsidră a înecului albastru
mi-am pierdut inima
prin fărâmele de cuarț
pe care le simt între dinți
strivite
ca și convoiul condamnaților la moarte
cămilele deșerturilor
însetate
sorb apa din căușul palmelor destinului
mi-am pierdut inima
arsă pe rugul indiferenței
în cetatea mișcătoare a nisipurilor veșnice
urmă pietrificată a aripei care a fost
dar care n-a ajuns niciodată la albastrul din tine.
mi-am regăsit inima
în noaptea în care au înflorit cactușii
cactușii deșerturilor mele!