latră în mine zămbetul decapitat

mă aplec peste final
urme
invadate de umezeli străvezi

un șir de pași
iz de mucegai
trepte
pe care înfloresc regrete

sub talpă
fire de iarbă
rƒădăcini înfipte
prin gleznele mele
până în inima coloniei
în care îmi zac amputate
speranțele

la oglindƒă
mă machiez cu noroiul înroșit
de lacrima
ultimului răƒmas bun


ghemuită
cu picioarele la gură
ascunsă
într-o firidă de timp și de spațiu
plimb degetele pe urma unui sărut
vibrează în mine
toate chemările lumii

ce clopotar nebun
a zăvorât ușa peste ploile ce-mi plâng a stingere?