pot privi lumina din tine doar cînd îți deschizi inima
vorbele tale îmi umplu venele de sevă
înlocuind sîngele
sunt un arbore ce-ți oferă umbra și tu îl uzi la rădăcină
la rădăcina tuturor lucrurilor ce s-au clădit între noi
suntem o cetățuie cu două turnuri
tu și eu
ne atingem prin intermediul crenelurilor
tunurile realității ne bombardează zidurile
cine știe
într-o zi poate vom ridica stindardul păcii alb
prăbușindu-ne fiecare de cealaltă parte
a lumii