agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-04 | |
Tu,
Cel care ai clădit marea pe munți, și munții deasupra fiecărei ape, Tu, Cel ce ai suflat vânturi fierbinți și ai ales iarba cu șoapte, Tu, Cel ce ai făurit pământul din nimic, și nimicul l-ai socotit cu suflare, Tu, Care ești peste toate Și toate sunt în tine, Cel ce ești veacul și în veac rămâi, Coboară-Te la mine, în clipa mea măruntă, Să vezi că ochii-mi sunt învinețiți Și inima mea mută, Să vezi că nu mai sunt Cel de la-nceput, Că mi-au crescut pene și ochii-au dispărut,gura mi-e cusută cu fire de argint, Ființa-mi e răpusă, Se zbate mugind, Umbra-mi retezată păsări revelează Ce sfâșie norii în bătaia nopții, Și mâna-mi crescândă din carne de mistreț își scrie crucea ruptă pe scânduri de podeț. Te văd dincolo-n zare, Dincolo de ape, Îți văd urma pe pietre, pe scândurile care mă țineau adesea la Tine strâns în brațe, Pășeam c-un mic grăunte de credință-n mine C-aș putea gusta din potir cu tine, Însă ceea ce bei Tu, prieten vechi de-o viață, Eu n-aș îndura nicio clipă ștearsă, Vino lângă mine, pe malul celălalt, Șterge-mă de mine, pământul cel pătat… Dar, cred că-ți cer prea multe... Drepte împărat…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate