Strigă vântul, strigă glia
De o vreme-n România,
Părăsesc aleșii cruguri
Năzuind spre tineri muguri,

Dornici de reînverzire
Deputații sparg obrocul,
Nestatornică din fire
Frunza verde-și schimbă locul,

Ori că-i domn, ori că e doamnă
Vechi veșminte lasă jos,
Ca scrutinul de la toamnă
Să le-aducă loc mănos.

Caută locașul unde
Mitic să se-alcătuiască
Pentru a putea pătrunde
În averea cea obștească.