trăiesc în mijlocul infinității proprii
în abisurile ființei mele poți găsi tot felul de lucruri
de la litere pînă la mecanisme de întors ceasul
înspre apus ori răsărit după cum mă poartă somnul
toți se feresc de mine atunci ca din calea unei anateme

nu-i vorbă și eu iubesc pe Dumnezeu
dar cu dragoste de ciocănitoare
îi bat zilnic în piept cu întrebări