motto:

"pentru cineva despre care nu știam decât c-o să vină dintr-o altă biografie a unor coapse mult prea îndepărtate"



era prânz era soare eram blondă un blond cenușiu mai exact

aveam unghiile date cu verde inclusiv cele de la picioare

și părul drept în bătaia vântului ca un soi de protest

împotriva timpului irosit pe orice altceva decât

poezie



am ajuns la târg cu taxiul și picioarele aproape rupte

în cizme negre de piele întoarsă precum un obraz

celuilalt nu-i păsa de mine deși stăteam încă

la masă cu berea în față precum

o rugăciune deschisă tuturor

oportunităților



se auzeau râsete zbierete chiuituri

ca niște guri de canal înfundate

cu tot felul de cărți

una mai groasă ca alta



și oameni trecând prin intestinele noastre

ca niște toxine de care te poți atașa

din greșeală sau și mai stupid

chiar de foame



***

când a început în sfârșit să plouă

am înțeles în tramvai că nu

ajunsesem la capăt