***

și
un șoarec trece vesel
nepăsător prin bucătărie
mă privește o secundă
cu ochișorii ăia
umezi
șoarec îi spun pentru
mine-i
prea tîrziu
și
un șoarec pleacă
și un soare uriaș
un soare roșu cît tot
pămîntul trece prin pereți
în tot timpul ăsta
în timpul plecării
soarele uriaș
strălucește doar pentru
el

***

ei
cultivă buruieni
la marginea orașului
strat după strat și pămîntul
este uscat și printre straturi
se plimbă cățelușa lui
maica-mea se uită
la mine îmi rîde
și mușcă din straturi
mușcă nervoasă din buruieni
apoi
iese din tabloul ăsta
încet
se pune în cur în fața
gardului de plasă
se uită la găini
le iubește pe găini
și așa trec o vară și o iarnă
altă vară altă iarnă și
alta și încă una
și dintre toți de E.T îmi
este milă

***

noi ne iubeam

***

un excavator huruie pe
asfalt
un excavator portocaliu
dansează cu tine
un vals tu ai cîteva elemente
romantice în păr
poate frunze poate cireșe abia
înflorite un excavator
robust te duce
și în urmă
rămîne asfaltul
cu urme adînci de șenile
cu smoala topită
bolborosind

***

iadul este apoape pustiu
cel puțin nu-s cîini
nu-s excavatoare
nu-s șoareci nu-s
ei
și tu rîzi nu-i nimic sub
zîmbetul tău nimic în spatele
lui
stăm cu picioarele
bălăngănind
peste mantinelă
totul este viteză – parcă-s mici
rachete cu reacție
și nu se ciocnesc
niciodată – parcă știu exact
ce fac
unde merg
unde-o să ajungă
ne uităm la ei și
rîdem ca doi
copii