am cusut gura păpușilor cu ciulini

Dumnezeu îți dă una peste gură
îți strângi dinții în batistă
și pleci mai departe
încerci cu disperare
(cu ce ți-a mai rămas)
să molfăi o bucată de viață
nici măcar nu ești anesteziat
se prelinge lacrima inutilă
pe urma care ai fost
scoți pe tarabă regretele
și le etalezi cu indecență
sub pleoape se înghesuie ielele
un hohot hâd mușcâ din cer
sfoara cu care ai cârpit nemărginirea
e doar funia cu care ți-ai spânzurat în zori
ultimul surâs!