Inexorabil
te succedă și
citește numărul tău de tricou;
nimic nu îți incumbă
și la nimeni nu mai aparții;
cine te-a zămislit era ușuratic,
dai de înțeles unui zeu
care avansează de-a lungul taluzului.
Trezești pământul,
aripi de iasomie
ia aerul
când severă seara te învelește;
dar tu nepăsător
nu asculți beznele
nici nu te tulbură frigul
fără glas
care scorojește oasele
dinspre carul elegant
pe care îl scrutezi tresărind
ca o insectă
frugală a amintirilor
înălțând altare de piatră
unde inexorabil se cufundă.