în cuib de pluș din triunghi ne pândește
un ochi de dinainte de facere
c-o pană ne măsoară pe talere
cât bine din inimă prisosește

furtuna se desfiră pe talgere
pătrunde-n creier tăcerea de pește
secundele-n ceas învie orbește
dorințe ce refuză să scapere

trompeta umple amurgul cu spaimă
când paloșul iernii cheamă în parcuri
ne trag în jos anii vârstei de-aramă

cum visul morți’-n săgeata din arcuri
plătim drept obol moirelor vamă
boltirea de cer și marea cu valuri