am spatele încă nemușcat de mâini
și împiedicările sincere încercuite
de toate gurile bune care au hotărât
în comun acord cu ridicatul prezentului
la rang de singularitate preconcepută
să reîncep căutarea
înpermanentatului

plus de asta nu există răspunsuri acoperite de întrebări
nici un puțin câte puțin dintr-o stare de fapt
în care punctele tale se lovesc ca tâmpitele
de alte linii drepte
și chiar dacă îți dăruiesc călcâiele murdare
ca ofrandă adusă pășitului împăcat
tu rămâi ultima purtătoare de trup supus

așadar

neseriorizează-mă

până nu mai rămâne niciun înviat să te oblige
să privești cum îmi zbor mințile