înconjurat de pofta întrupaților
îți ascunzi
timpurile trecute și un infinit cu pielea încruntată
morțile rândurilor și morțile pe capete
aruncările în dealuri și urcările din normalitate
cu lacurile goale de tot limpedele
vârsta celor care își aruncă
chipurile
într-un singur cuvânt

între durerea simplă și compasul care desenează cuburi
doar banul văduvei face diferența

și este îngrozitor de noapte