Ritos se-așază muntele în harfă
Ca lumînarea către pomenire
Ce mîntuiește-ntreaga omenire,
La gîtul tău precum o grea eșarfă.

Vulgaritatea are grea menire
Din vechea meserie afli-o calfă
Ce-n colț de stradă vinde trup drept marfă
În ultim răcnet de ademenire.

Deplîng țigara-ajunsă pîn' la filtru
Și omenia ce nu mai există
De diavoli bîndă pîn' la ultim litru.

Încredințarea-n Dumnezeu, cea cristă
Ne lasă-n gură un parfum de citru
Căci viețuirea noastră este tristă.