uite cum fug lacrimile în pernă și mor
lasă-le sa moară
vreau să ajung spre nicăieri pe drum șerpuit
să erupă toți norii
să ardă orașul ca un șoarece
și eu să calc pe oasele lui cum aș merge pe cărbuni încinși
spre tine

mintea-i golită de tot
acvariu din care scoți peștii cu burțile-n sus
și eu vin pentru că vreau să arunc pasărea asta din piept
la ușa ta
ca pe-un prunc pe care nu-l mai vrea nimeni
vin pentru că nu am o casa în care să mă-ngrop
la fereastra căreia să îți scoți pălăria și să plângi
*
tu doar porți misterul ăla cât un elefant
și ascunzi din tine în fiecare zi
apoi strigi
/hai găsește-mă prin noapte
caută-mă cu mâinile la spate
cu ochii bolnavi de ploaie/
*
am ajuns acum îți las cadoul pe prag
mă furișez să nu trezesc dragostea pe jumătate adormită lângă tine
te salut din orașul încă flambat
am părul roșcat și o mutră de om fericit
în nefericirea lui

nu mai întreba
pune pasărea să-ți cânte toate răspunsurile.