agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-06-18 | |
Din ramă
atâtea titluri că nu se mai știu chema pe nume se calcă-n picioare și-mi bagă degetele-n ochi asta-i poezie?! din întunericul-pe-jumătate mâna flutură vulturește foaia pe care-au îndrăznit a se-așeza năstrușnice primele vise acum tac toate înghesuite între două pete de tutun de pe degetele îngălbenite ale unui prometeu legat de-o piatră ca de cuvinte e drept pisica albă născuse mâți cam mici dar sunt aaalbi albi ca moliciunea întâiului sărut și zău că au învățat să rostescă primele dureri a iubi a plânge asta-i poezie?! eu care n-ar fi trebuit nici s-ascut creionul cel mai tare însă deranjează punctul ăsta pus preaaa în stânga deasupra inimii pauza asta prea-i către dimineață virgula aia n-are suficient spațiu sub fruntea literar adunată-ntre sprâncene asta-i poezie? Fila se face din ce in ce mai mică pe drumul dintre perii răzleți de pe nas și cel prea lung crescut din ureche și-napoi ce îmi mai rămâne din ea se ascunde în cealaltă ramă în somnul pisicii lasciv ca și privirea femeii în brațele căreia s-a refugiat cu mâții Spaima fuge brusc din mine ca o cioară după care copilul vecinului a tras cu praștia râsul stă zăbrelit între dinții care l-au mușcat pană la sânge femeia din ramă surâde complice m-a recunoscut îi știu întreaga poveste de dragoste călătorisem împreună odată cu trenul care mă purta de acasă la școală pe ea de la o veșnicie la următoarea l-a părăsit fiindcă el n-a citit niciodată cu mâna ei scrisoarea Asfaltul din pereți se crapă și-ngăduie regește să crească un fir de iarbă mai treci pe aici Pe trepte hohotul mi-o ia înainte se rostogolește înaintea mea lovindu-se de balustradă de ecoul porții de fier de la drum în urma noastră sărind câte două trepte pisica albă și ea cu mâții dintr-odată mari și rozulii ca mugurii piersicilor de pe stradă se cațără în brațele mele într-un cântec respirat limpede tot mai limpede Primăvara-i trăsese un picior cerșetoarei din fața casei mele preaascultarea putem intra amândouă Aflase și ea că poezia este vulturoaica ce lasă ficații Poetului în pace
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate