nu poți rămâne
aluneci pe ovalul clipei pe netezimea ei perfectă
și curgi mai departe spre alt cuvânt
aici scena e la fel se curbează pe litere
te așezi în sală și cartea se deschide singură
o citești în gând în timp ce gândul o scrie
îl vezi cum se rotește firav în podeaua de lut
cum își deschide o aripă din tăcere spre strigăt
și începi să zbori printr-un ochi de lumină
începi să urci spre pleoapa lui
om cu vise de lut
olar al propriului somn
un trup de întuneric aplaudă în sală
în timp ce pleoapa spre tăcere coboară